DE CE INSTRUCTOR DE FITNESS…? (Livia Gabriela Vaduva)

DE CE INSTRUCTOR DE FITNESS…?

– REFERAT –

Livia Gabriela VĂDUVA

 

De mic copil am fost grăsuţă, uram inevitabilul moment al cântăririlor şi măsurărilor de la şcoală, de fiecare dată sperând că nu sunt eu copilul cel mai gras din clasă. De obicei eşuam lamentabil… eu eram acela, numai că niciodată obez. Dacă cei care îmi făceau „concurenţă” s-au apucat de sport sau au slăbit pentru că au făcut toate bolile copilăriei, eu am luat lecţii de vioară şi de pian… Da… mişcare insuficientă, mâncare foarte multă, dulciuri cu duiumul, nu este foarte greu de imaginat unde au reuşit să ducă toate acestea.

 

După nenumărate încercări de a slăbi folosind diverse cure care erau la modă şi stând cât de departe posibil de sport, m-am trezit la vârsta de 24 de ani că mai rău îmi făcusem decât bine şi ajunsesem să cântăresc 124 de kg. Nu înţelegeam faptul că metodele folosite de mine mă făceau să îmi pierd masa musculară şi să îmi încetinesc şi mai rău metabolismul.

 

Când am găsit cartea lui Tom Venuto „Burn the Fat, Feed the Muscle” (Arde grăsimea, hrăneşte muşchiul) eram deja ajunsă efectiv la disperare pentru că, oricât de puţin mâncam, nu reuşeam să mai slăbesc şi orice deviere de la cura hipocalorică se finaliza cu o acumulare gigantică de kilograme, într-un timp extrem de scurt.

 

Citind cartea lui Tom, am realizat fiecare din greşelile pe care le făcusem până atunci şi de ce era nevoie să merg în sala de forţă pentru a îmi reconstrui masa musculară pierdută.

 

Am început să merg la sală într-un mod timid, fără prea multă tragere de inimă, dar ştiam că este important să fac acest lucru dacă vroiam ca metabolismul meu să îşi revină.

 

Mi-au apărut astfel în cale oameni extraordinari care m-au susţinut în eforturile mele, aşa cum sunt multiplul campion naţional de culturism, Nicolae „Jack” Cristea, şi antrenorul care mi-a devenit unul dintre cei mai buni prieteni, Sorin Geană. Cu explicaţiile şi încurajările lor, am început încet să depăşesc bariere mentale şi limite pe care le credeam bătute în cuie, am început să înţeleg scopul fiecărui tip de exerciţiu şi să merg la sală cu mai multă plăcere. Momentul în care am realizat că deja fac sport din plăcere şi nu de nevoie a marcat un nou început în viaţa mea. Eram din ce în ce mai interesată să citesc cât mai multe articole despre acest subiect, să mă informez cât mai mult. Pe de altă parte, bucuria descoperită de mine practicând acest sport nu a rămas neobservată de către alţii care m-au abordat pentru a-şi putea obţine motivaţia de a începe acest drum sau de a îl continua cu mai multă seriozitate. Atunci am realizat că pasiunea mea ar putea deveni meserie.

 

Pe de altă parte, acel moment a coincis cu o perioadă de concedieri masive la locul meu de muncă, precum şi cu reduceri salariale, ceea ce m-a făcut să mă simt puţin pierdută într-un domeniu care este aproape mort pe plan local (proiecte de cale ferată), domeniu în care eu am lucrat dintotdeauna şi în care nu am o specializare anume. Începusem deja să îi invidiez pe cei care învăţaseră o meserie care putea fi făcută la orice colţ de stradă şi cam în orice condiţii.

 

De asemenea, momentul respectiv a concis şi cu publicarea unui anunţ pe Facebook despre cursul organizat de către ABC Fitness. Luarea deciziei de a urma acest curs nu a fost foarte grea şi, după o scurtă consultare cu Sorin şi Jack, mi-am anunţat familia despre faptul că în sfârşit, la vârsta de 32 de ani, am găsit meseria pe care mi-ar plăcea să o am şi pe care aş face-o cu pasiune. Sprijinul lor a fost total şi continuă să fie pentru că nu este uşor nici fizic, nici psihic după o zi de 8 ore la birou să merg în sală să mă antrenez, iar pe urmă să merg la curs, unde să primesc o multitudine de informaţii noi pe care să le şi reţin.

 

Recunosc că înainte de începutul cursului am fost puţin reticentă, obişnuită cu calitatea scăzută a serviciilor din această ţară. Dar, cunoscându-l din ce în ce mai bine pe Bogdan Vasile, am fost surprinsă plăcut să constat că mai există şi oameni pasionaţi, care vor să îşi împărtăşească cunoştinţele acumulate de-a lungul unor mulţi ani pentru a-i ajuta şi pe alţii să se dezvolte şi să ajute la rândul lor alte persoane. Pe lângă asta, mi-a plăcut faptul că Bogdan este deschis la primirea de informaţii noi şi discuţii, chiar şi în contradictoriu, dar în urma cărora toţi rămân prieteni.

 

Mi-a plăcut foarte mult la curs pentru că am învăţat multe lucruri noi şi pentru că am fost scoasă de nenumărate ori din zona mea de confort caracterizată de timiditate prin organizarea orelor de fitness în grup în care a trebuit să preiau rolul „instructorului” pentru perioade mai mici sau mai mari. Este un curs pe care deja îl recomand prietenilor pasionaţi de acest domeniu, fie şi pentru cultura lor generală, dacă nu neapărat pentru a considera o eventuală schimbare de meserie.

 

Ceea ce ştiu este că în prezent mă simt mult mai stăpână pe mine referitor la cunoştiinţele în domeniul fitness-ului şi ştiu că aş putea aduce un plus de valoare alăturându-mă unui colectiv de instructori într-una din săli. Aş avea ceea ce trebuie pentru început şi anume: seriozitate, motivaţie, dorinţa de a învăţa lucruri noi, de a mă perfecţiona continuu şi de a îi ajuta şi pe alţii să îşi transforme vieţile şi să îşi menţină sau recapete sănătatea, aşa cum am reuşit şi eu.

 

Îmi doresc de asemenea să pot schimba mentalităţi, atât ale altor instructori, cât şi ale clienţilor, dar mai ales ale femeilor care trebuie să înţeleagă faptul că trasul de fiare este incredibil de benefic pentru ele şi nu trebuie să le fie frică de miturile legate de acest lucru. De asemenea, îmi doresc ca lumea să înţeleagă faptul că nu există soluţii rapide şi că nimic nu se poate obţine fără efort. Acesta este adevărul, iar vânzătorii de iluzii trebuie să dispară.